Pff.. Nu-mi vine sa cred ca am ajuns din nou aici.. N-am chef de absolut nimic, n-am chef sa fac absolut nimic.. Ma simt pierduta, parca, intr-o lume paralela.. Parca nimic nu mai are sens si nimic nu mai merita niciun efort. Toate au luat-o razna si chiar m-am saturat ca lucrurile sa nu mearga asa cum vreau eu.. Am ajuns la stadiul ala de plictiseala constanta in care trebuie sa faci o groaza de chestii, si, pur si simplu, nu ai puterea sa misti nici macar un deget.
Ma simt goala pe dinauntru. E un gol in mine pe care il umple doar el... El e singurul care ma face sa ma simt intreaga. Felul in care zambeste sau in care se uita la mine, pff.. numai scantei! Faptul ca iubeste muzica, faptul ca iubeste dansul, faptul ca iubeste viata.. chiar asa cum e ea, panarama! Nu pot sa-mi dau seama, totusi, ce are atat de special. E doar un om pana la urma.. Cu defectele lui, cu toate chestiile pe care mi le-a spus, toata increderea aia in mine, modul in care ii sclipesc ochii cand ma priveste sau cum isi musca buza de jos cand vrea sa ma sarute..
N-are bani, n-are masina, n-are toale de firma si de aia il apreciez atat de mult. Dar stai, ceva nu merge bine. Se indeparteaza de mine, il aud ca si cand s-ar sufoca. E departe acum.. Ce se intamplaa?!
M-am trezit. E dimineata. Anul urmator.. Inca il mai visez. Ma mai intalnesc cu el pe strada si nu ne bagam in seama. Ma doare. GATA! Nu mai suport durerea asta. A trecut mult prea mult timp. Este momentul sa trec peste sa il uit. Goodbye my lover! Nu ai fost niciodata prietenul meu..
